Limitarea serviciilor cu persoane afiliate la 1% (art. 251 Cod fiscal)

1. Context legislativ
Articolul 251 din Codul fiscal, introdus prin Legea nr. 239/2025, instituie un regim special de deductibilitate limitată aplicabil anumitor cheltuieli în relația cu persoane afiliate nerezidente, începând cu anul fiscal 2026.
Scopul declarat și implicit al acestui articol este de a descuraja externalizarea excesivă de profit prin servicii intragrup greu de verificat (în special management, consultanță și proprietate intelectuală), fără a elimina însă obligația contribuabililor de a demonstra realitatea și substanța economică a acestor cheltuieli.

2. Sfera de aplicare

2.1 Tipuri de cheltuieli vizate
Regimul de limitare la 1% se aplică exclusiv următoarelor categorii de cheltuieli:

  • cheltuieli cu drepturi de proprietate intelectuală;

  • cheltuieli de management;

  • cheltuieli de consultanță;

atunci când acestea sunt efectuate în relația cu entități afiliate care nu sunt înființate/constituite în România și nu au locul conducerii efective în România.

2.2 Contribuabili vizați
Intră sub incidența art. 251 contribuabilii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

  • nu sunt exceptați potrivit art. 15 Cod fiscal;

  • nu au realizat în anul precedent o cifră de afaceri mai mare de 50.000.000 euro;

  • au înregistrat, în anul de referință, cheltuieli din categoriile menționate mai sus a căror pondere depășește 1% din totalul cheltuielilor.

3. Mecanismul de limitare

3.1 Pragul de aplicare
Art. 251 nu introduce o limitare automată pentru toate cheltuielile cu persoane afiliate nerezidente.
Limitarea intervine doar dacă ponderea acestor cheltuieli depășește 1% din totalul cheltuielilor înregistrate potrivit reglementărilor contabile.

3.2 Efectul fiscal
În situația depășirii pragului:

  • cheltuielile respective sunt deductibile fiscal doar în limita a 1% din totalul cheltuielilor;

  • diferența care depășește acest plafon este nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.

4. Relația cu art. 25 Cod fiscal (deductibilitatea generală)
Aplicarea art. 251 nu înlătură și nu substituie regulile generale de deductibilitate prevăzute la art. 25 Cod fiscal.
Astfel:

  • o cheltuială intră sub incidența art. 251 doar dacă este, în prealabil, reală, justificată și aferentă activității economice;

  • cheltuielile fictive, nejustificate sau lipsite de substanță economică sunt nedeductibile integral, indiferent de plafonul de 1%.

Art. 251 introduce exclusiv o limitare cantitativă, aplicabilă după îndeplinirea criteriilor generale de deductibilitate.

5. Excepții și situații speciale
Nu intră sub incidența art. 251:

  • cheltuielile care se capitalizează potrivit reglementărilor contabile;

  • cheltuielile pentru obținerea de mărci, drepturi de autor, desene și modele industriale înregistrate în România;

  • contribuabilii care dețin un acord de preț în avans (APA) pentru tranzacțiile respective;

  • instituțiile de credit.

Începând cu anul fiscal 2027, sunt exceptați și contribuabilii care solicită ANAF emiterea unui APA pentru aceste tranzacții, pe perioada de valabilitate a acordului.

6. Calendar de aplicare

  • Anul fiscal 2026: aplicarea plafonului de 1% se determină pe baza cheltuielilor istorice (anul de referință prevăzut de lege);

  • Începând cu 2027: determinarea ponderii și a plafonului se va face pe baza cheltuielilor declarate fiscal, conform unui ordin ANAF ce urmează a fi emis.

7. Implicații practice și riscuri fiscale
Aplicarea art. 251 poate genera:

  • creșterea bazei impozabile prin cheltuieli nedeductibile;

  • intensificarea controalelor asupra serviciilor intragrup;

  • corelarea analizei cheltuielilor cu alte mecanisme de transfer de valoare (împrumuturi, profit nerepartizat, dividende).

În contextul anului 2026, art. 251 trebuie privit nu doar ca o regulă de deductibilitate, ci ca un indicator de risc fiscal, care poate declanșa analize mai ample privind substanța economică și politicile de cash-out.

8. Concluzie
Art. 251 instituie o limitare explicită și severă a deductibilității anumitor servicii intragrup, fără a elimina obligația contribuabililor de a demonstra realitatea și necesitatea acestora. În practică, plafonul de 1% reprezintă un instrument de control fiscal, nu un mecanism de protecție.

Pentru anul 2026, contribuabilii sunt încurajați să își revizuiască politicile de servicii intragrup, documentația de prețuri de transfer și coerența deciziilor de alocare a profitului.