Chapeau bas...Strategic vorbind

Îmi amintesc de când eram în facultate că erau la modă “Pălăriile lui de Bono” (pornind de la cartea “Șase pălării gânditoare”, scrisă de către Edward de Bono). În esență, subiectul face referire la faptul că deși jucăm mai multe roluri în viața de zi cu zi, avem tendința de a (re)acționa subiectiv, după cum considerăm că este mai potrivit situației, mai exact alegem să reproducem acele comportamente pe care le putem executa “în mod natural”.

De exemplu, ajungi la birou și alegi pălăria de părinte în raport cu echipa pe care o conduci și ai un comportament ocrotitor. Acasă, îți asumi pălăria de șef și începi să dai ordine celor apropiați, din familie. La o petrecere selectezi pălăria de vânzător și începi să îți pui în aplicare abilitățile de negociere și oferi consultanță celor din jur, deși cei din jurul tău poate nu au nevoie de astfel de sfaturi.

 

De cele mai multe ori ajungem să amestecăm rolurile, momentele și deciziile și indiferent cât sunt de haotice, aceste situații ajung să devină un mod de viață.

Se întâmplă și în cazul consultanței în management: întâlnim situația aceasta aproape la orice client cu care interacționăm. Cea mai nocivă situație de acest tip, pentru o organizație, se petrecere atunci când cele 2 planuri ale organizației, strategic și operațional, se suprapun:

• Planul strategic este cel în care se iau decizii referitoare la obiectivele pe termen mediu și lung, se analizează și se pun “sub semnul întrebării” elementele ce țin de managementul strategic: strategia organizațională, lanțul valorii, organigrama, resursele și capabilitățile, factorii de diferențiere, piețele în care acționează.
• Planul operațional este cel care lucrează cu obiectivele pe termen scurt și contribuie la implementarea strategiei și realizarea activităților zilnice.

Dacă managementul strategic este apanajul deciziilor luate de către acționari în Board-ul Strategic al unei companii (uneori reprezentat de Consiliul de Administrație),  managementul operațional începe cu Directorul Executiv (legătura directă dintre zona strategică și operațională) și se termină cu ultimul nivel de management din companie, ce ia decizii operaționale de implementare a strategiei în cadrul organizație.

Lucrurile par logice și clare până la acest punct și cu toate acestea apar frecvent probleme atunci când acționarii au și roluri operaționale în companie și iau decizii strategice, purtând pălăria de manager operațional, sau iau decizii operaționale purtând pălăria de acționar sau investitor strategic.

Există, însă, o linie foarte fină de demarcație între aria strategică și cea operațională: în zona executivă, în cazul problemelor de natură strict operațională poți fi surprins schimbând în repetate rânduri strategia organizației pentru că “au apărut oportunități de moment ce nu pot fi ratate”.

Pentru a asigura o imagine de ansamblu și un filtru sănătos este imperios necesar ca de fiecare dată să alegem pălăria potrivită și să luăm deciziile în acord cu situația în care ne aflăm.

 

Ținând cont de faptul că strategia unei companii se stabilește pe o perioada mai lungă și se implementează zi de zi prin multitudinea de activități dintr-o organizație, nici nu este foarte greu să greșești pălăriile uneori.  Cum putem evita astfel de situații: utilizând instrumentele de management pe care le avem la dispoziție în mod corect.

De exemplu, Bugetul de venituri și cheltuieli exprimă în mărimi financiare strategia agreată, iar prin “execuția” acestui instrument se verifică îndeplinirea obiectivelor lunare/trimestriale/anuale, practic se urmărește o foaie de parcurs ce trebuie implementată și monitorizată lunar. Când se constată abateri, pot fi luate din timp măsuri operaționale cu scopul de a reintra în obiectivele asumate.

 

Pe principiul ”practice what you preach”, implementăm clienților noștri alte 2 instrumente de management extrem de utile în orice organizație sănătoasă, Board-ul Strategic și Board-ul Operațional, cele 2 pălării care, purtate și întreținute corect, favorizează o mai bună și mai clară înțelegere a managementului cu toate nuanțele și specificitățile sale.

Întorcându-mă la de Bono și privind viteza lumii în care trăim, avem senzația că nu mai reușim să vedem linia orizontului de multitudinea pălăriilor purtate, din ce în ce mai stridente, mai înalte sau mai voluminoase.

 

Parcă și expresia “jos pălăria” tinde să capete sensuri...strategice.